Am selectat pentru dumneavoastra cateva fragmente din volumul "Psihoterapeutii dau teme pentru acasa". Pe tot cuprinsul cartii veti gasi prezentate cazuri din practica clinica a autorului si transcrieri ale unor dialoguri desfasurate in cadrul sedintelor de terapie.

Fragment din „Introducere”

In ultima sedinta, terapeutul a intrebat-o ce a ajutat-o cel mai mult in timpul tratamentului. Celia i-a raspuns: „Cred ca temele m-au ajutat cel mai mult. La inceput, am facut temele doar ca sa nu ma mai bati la cap cu ele, desi le consideram inutile. Dar pe masura ce am lucrat impreuna, am inceput sa simt ca daca tu crezi ca le pot face, atunci trebuie sa fiu capabila sa le rezolv. Atunci, am inceput sa fac temele pentru mine insami“.


Fragment din capitolul „Pasul 1: Creati o tema cu semnificatie / Faceti tema acceptabila pentru client si terapeut”

TERAPEUT: Asadar, Frank, ai spus ca nu esti gata sa incerci aceasta tema. Ai vrea sa-mi spui de ce?
CLIENT: Sigur, nu vad ce sens are sa-mi notez gandurile cand ma simt anxios.
TERAPEUT: Ei bine, daca nu vezi scopul temei, ma gandesc ca ar fi o prostie sa o faci. Hai sa vedem in ce mod te-ar ajuta o astfel de tema sa-ti controlezi mai bine anxietatea. Ãsta este scopul tau, corect?
CLIENT: Corect. Vreau sa ma simt mai putin anxios. Daca mi-as nota gandurile, m-as simti si mai anxios pentru ca ma concentrez asupra lor.
TERAPEUT: Aha, inteleg. Crezi ca daca-ti notezi gandurile, asta te va face si mai anxios. Asta imi spune ca avem ceva de lucru inainte sa fii pregatit pentru o astfel de tema. Apreciez ca mi-ai zis acest lucru. Ce ar fi daca ne-am petrece restul sedintei discutand despre aceasta credinta a ta ca notarea gandurilor te va face si mai anxios? Apoi, poate gasim o tema care ti se pare mai potrivita pentru tine si te simti pregatit sa o incerci. Ar fi in regula?


Fragment din capitolul „Pasul 1: Creati o tema cu semnificatie / Faceti tema acceptabila pentru client si terapeut”

TERAPEUT: Crezi ca mama ta, din cine stie ce motiv, ar avea vreo problema cu aceast exercitiu?
CLIENT: Nu. Ea chiar vrea sa-mi infrang fobia de condus.
TERAPEUT: Este grozav. Deci nu te poti gandi la ceva legat de mama ta ce ar putea impiedica realizarea temei?
CLIENT (chicotind): Ei bine, singurul lucru care s-ar putea intampla ar fi ca mama sa o ia razna in timp ce eu conduc.
TERAPEUT: Ce vrei sa spui cu asta?
CLIENT: Pai, si pe mama o cam streseaza chestia asta cu condusul. Vreau sa spun ca atunci cand e la volan se descurca, dar are tendinta sa devina cam agitata cand se afla pe locul pasagerului. Este cel mai groaznic pasager pe care ti-l poti dori langa tine. Toata familia glumeste pe seama ei.
TERAPEUT: Inteleg. Atunci, poate tu si eu am putea cantari avantajele si dezavantajele faptului ca mama te-ar insoti in aceasta tema. Sunt sigur ca ea ti-ar fi de mare ajutor in alte exercitii, dar ma intreb daca si in acest caz. Te-ar deranja sa discutam in continuare daca mama ta ar fi persoana potrivita sa te ajute cu tema asta?


Fragment din capitolul „Pasul 2: Stabiliti tema si faceti tot posibilul sa fie indeplinita / Faceti tema concreta si specifica”

TERAPEUT: Deci, Cindy, crezi ca ar fi util sa incerci sa faci cateva greseli in public ca sa vezi ca nu vine sfarsitul lumii din aceasta cauza? Ce zici?
CLIENT: Da. Trebuie sa incerc. Aceste temeri ma trag inapoi.
TERAPEUT: Pai, hai sa vorbim despre o situatie in care ai putea sa faci asta. Ai vreo idee?
CLIENT: Nu. Acum, nu-mi trece nimic prin minte.
TERAPEUT: Ei bine, eu m-am gandit la cateva circumstante ale vietii tale in care ai putea sa faci o greseala: la serviciu, cu un prieten sau cu o ruda, ori chiar cu un strain - precum un reprezentant de vanzari. Care situatie crezi ca ti-ar fi mai usor sa o abordezi?
CLIENT: Hmm, poate cu un amic. Dar toti prietenii mei sunt foarte ocupati.
TERAPEUT: Cat timp crezi ca va dura aceasta tema?
CLIENT: Nu stiu. Cat timp crezi tu ca ar dura?
TERAPEUT: Cred ca aproximativ o secunda, poate doua. Crezi ca unul dintre prietenii tai iti poate acorda cateva clipe din timpul lui?
CLIENT: Cateva secunde? Desigur. Dar ce am sa fac in aceste doua secunde?
TERAPEUT: O sa-ti spun. Dar, mai intai, hai sa decidem ce prieten alegi si sa hotaram cand il vei suna. In regula?
CLIENT: Desigur. Ce-ar fi sa fie Liz? As putea sa o sun pe ea.
TERAPEUT: Cand? Poti sa ii telefonezi in seara asta?
CLIENT: Da. As putea sa o sun acasa.
TERAPEUT: Grozav. Cand? Hai sa ne gandim la o ora. La ce ora e cel mai probabil sa o gasesti pe Liz acasa?
CLIENT: Oh, probabil pe la 21:00.
TERAPEUT: Foarte bine. Deci, o sa o suni pe Liz, diseara, la ora 21:00. In regula?
CLIENT: Da. Insa ce voi face?
TERAPEUT: Ce-ar fi ca in timpul conversatiei sa i te adresezi lui Liz cu un alt nume? Sa spunem... Angie!
CLIENT: Angie? N-as putea sa fac asta. Va crede ca sunt nebuna. N-as putea.
TERAPEUT: Eu cred ca poti. Ar fi un exercitiu foarte util. Esti dispusa sa incerci?
CLIENT (fara entuziasm): Bine. Sunt dispusa sa incerc.
TERAPEUT: Grozav. Sa recapitulam. O sa o suni pe Liz, diseara, la ora noua. In timpul discutiei, o sa-i spui Angie. As vrea sa stiu ce se intampla si, de aceea, te-as ruga sa ai un creion si un carnetel langa telefon si sa scrii ce spune Liz. Sunt, in special, interesat daca spune ca esti nebuna. Esti de acord sa scrii ce va zice Liz dupa ce o vei numi Angie?
CLIENT: Da.


Fragment din capitolul „Pasul 2: Stabiliti tema si faceti tot posibilul sa fie indeplinita / Revizuiti motivele de a da o tema si asigurati-va de angajamentul clientului de a o indeplini”

TERAPEUT: Bert, ca tema pentru acasa, ai fi de acord sa mergi intr-o gogoserie de langa casa ta si sa-l intrebi pe vanzator daca vand gogosi acolo?
CLIENT: Ei bine, nu prea as vrea sa fac asta. Nu pot alege altceva?
TERAPEUT: Bert, apreciez faptul ca esti sincer in legatura cu retinerile pe care le ai. Desigur, am putea vorbi despre alta tema, dar as vrea mai intai sa inteleg ce nu agreezi la aceasta. Cu siguranta voi invata ceva important care ma va ajuta sa elaborez teme viitoare. Ce nu-ti convine la tema?
CLIENT: Pai, e cam stupida.
TERAPEUT: Stii, ai dreptate. Este putin cam ridicola. Dar intelegi cum te-ar putea ajuta aceasta tema sa fii mai putin anxios in diverse situatii sociale?
CLIENT: Mda, inteleg. E la fel ca cealalta tema. Daca fac, intentionat, greseli sociale si invat ca nu e mare scofala, ma voi ingrijora mai putin cand le fac accidental.
TERAPEUT: Exact. Foarte bine. Deci, intelegi cum aceasta tema te va ajuta sa te simti mai putin anxios in societate. In consecinta, poate exista alt motiv pentru care tema asta nu e potrivita pentru tine. Þi se pare prea dificila?
CLIENT: Nu. Banuiesc ca as putea sa o fac, dar, cred...
TERAPEUT: Bert, este in regula sa ai retineri in privinta temei. Sunt convins ca tu stii ceva ce eu nu stiu despre ea.
CLIENT: Ei bine, chestia e ca ma duc la acea gogoserie tot timpul. Este o afacere de familie si proprietarii locuiesc chiar langa mine.
TERAPEUT: Si asta ingreuneaza situatia?
CLIENT: Mda, cam. Dar, stiti, cred ca as putea sa o fac. Doar ca mi-e teama ca nu voi mai vrea sa merg acolo vreodata si chiar imi place de ei.
TERAPEUT: Bert, asta chiar lamureste lucrurile. Acesti oameni iti sunt ca niste prieteni. Cred ca putem sa gasim alta modalitate sa abordam anxietatea ta sociala fara sa interferam cu aceasta relatie. Ce-ar fi daca ar fi vorba de alta gogoserie? Una la care nu ai fost niciodata?
CLIENT: S-ar putea? Stiu una aproape de serviciu, trec in fiecare zi pe langa ea, dar nu am intrat niciodata.
TERAPEUT: Grozav! Hai sa incerci acolo.


Fragment din capitolul „Pasul 2: Stabiliti tema si faceti tot posibilul sa fie indeplinita / Evitati folosirea constrangerilor pentru anumiti clienti”

... Similar, intr-un alt caz, Alan, un adolescent de 15 ani, era descris de parintii sai ca fiind un furios si un depresiv care „nu se controla“. Acestia erau foarte critici si aveau tendinta fie sa-l certe pe Alan, fie sa-l pedepseasca nerezonabil pentru cea mai banala greseala. De exemplu, Alan a fost pedepsit doua saptamani pentru ca le-a spus parintilor sai, pe un ton calm, sa inceteze sa mai tipe la el. Terapeutul a considerat ca, in acest caz, constrangerile pentru neindeplinirea temei ar intari, cel mai probabil, sentimentele de furie si disperare ale adolescentului si, prin urmare, le-a evitat - desi Alan si parintii lui credeau ca ar fi fost o idee buna. In schimb, terapeutul a incurajat folosirea recompenselor pentru teme si l-a antrenat pe Alan pentru a se recompensa singur. In plus, terapeutul s-a intalnit cu parintii lui Alan si le-a explicat importanta de a-l recompensa pe baiat atunci cand el facea ceva ce le placea, in loc sa-l certe sau sa-l pedepseasca cand actiona cum ei nu erau de acord. Recompensele au avut un succes mai mare in cazul lui Alan si, in curand, el isi facea toate temele. De asemenea, situatia de acasa s-a imbunatatit, deoarece parintii au descoperit ca baiatul raspundea foarte bine la mici recompense si laude.


Fragment din capitolul: „Depasirea obstacolelor / Credintele si atitudinile terapeutilor, posibile obstacole in realizarea temelor”

Uneori, obstacolele din calea unei teme eficiente sunt chiar credintele, supozitiile sau atitudinile terapeutilor fata de acestea. Adesea, terapeutii au viziuni despre tema care ii impiedica sa o dea, mai ales atunci cand orientarile lor teoretice nu includ, in mod tipic, temele pentru acasa. Pe de alta parte, terapeutii au viziuni despre tema care ii determina sa o dea anumitor clienti, dar nu si altora, sau sa o dea doar in anumite momente anumitor clienti.

Daca presupui ca ideile tale despre tema, ca terapeut, nu te lasa sa-ti faci treaba, incepe prin a scrie unele dintre credintele tale sau joaca rolul avocatului diavolului si scrie toate motivele la care te poti gandi pentru care doar un nebun ar da teme pentru acasa. Daca faci parte dintr-un grup de consultare, acesta poate fi un exercitiu interesant de realizat si in cadrul grupului. Jumatate dintre membri sustine utilitatea temei, pe cand celalata jumatate este impotriva temei. Apoi, fiecare parte isi prezinta si isi apara punctul de vedere. Cand am incercat acest exercitiu in grupuri de consultare, chiar si terapeuti experimentati care dadeau teme de multi ani au fost surprinsi de unele dintre credintele lor despre teme. In aceasta sectiune a capitolului, prezint cinci dintre cele mai intalnite motive pe care terapeutii le invoca pentru a nu da teme si strategiile pe care le pot folosi pentru a depasi aceste obstacole.


Fragment din capitolul: „Teme de imbunatatire a eficientei relatiilor interpersonale / Asertivitatea”

„Asertivitatea”, pur si simplu, este abilitatea de a spune ce doresti (sau nu doresti) ramanand calm si cu mintea limpede pentru a actiona corespunzator. De multe ori, clientii vin la tratament pentru probleme care sunt rezultatul direct al incapacitatii lor de a fi asertivi cu ceilalti. In plus, multi clienti trebuie sa invete sa fie asertivi pentru a atinge alte obiective terapeutice. De exemplu, un client obez care vrea sa slabeasca trebuie sa fie capabil sa zica „nu” cand o prietena insista sa manance o bucata de prajitura gatita special pentru el, sau un client alcoolic trebuie sa fie capabil sa refuze asertiv invitatiile din partea amicilor de a-i insoti la intalniri sociale unde foarte probabil se va bea.

Similar, un barbat timid si singuratic care vrea sa se duca la o intalnire trebuie sa poata sa se prezinte asertiv unor femei si sa le invite la acea intalnire; un tata singur care se straduie sa aiba grija de fata lui in varsta de 13 ani trebuie sa fie capabil sa insiste ca ea sa fie acasa la ora stabilita sau o femeie care este nefericita si neplatita corespunzator la serviciu trebuie sa aiba abilitatea de a-i cere sefului ei o marire de salariu.

Asertivitatea sau trainingul pentru asertivitate se axeaza pe cresterea frecventei comportamentului asertiv (Salter, 1964; Wolpe & Lazarus, 1966; Wolpe, 1990). Include diverse interventii, precum invatarea clientilor sa vorbeasca si sa se comporte asertiv, sa repete comportamentul asertiv in sedinta, restructurarea cognitiva a gandurilor care sustin comportamentul nonasertiv si folosirea unei ierarhii a asertivitatii (o lista a comportamentelor asertive ordonate de la cel mai usor la cel mai dificil).

Jules are 47 de ani si este profesor asociat de literatura engleza la o facultate dintr-o mica comunitate. Jules se simtea descurajat si depresiv, dupa un an in care fusese persecutat de noul coordonator al catedrei respective. Terapeutul lui Jules l-a ajutat sa inteleaga ca depresia lui era, in mare parte, cauzata de dificultatea de a fi asertiv cu noul sau sef, care era un individ foarte critic si caruia se parea ca ii facea placere sa starneasca scandal in departament. De asemenea, acesta bloca incercarile lui Jules de a cere o intalnire in care sa discute despre promovarea sa, desi colegii lui il sustineau in acest sens.

Terapeutul a inceput sa-l invete pe Jules cei trei pasi ai unei discutii asertive: Pasul 1: descrie problema in termeni obiectivi („Þi-am cerut sa termini raportul inainte sa pleci acasa in aceasta seara, iar raportul nu e finalizat”); Pasul 2: descrie ce simti din cauza problemei („Ma simt frustrat si dezamagit”) si Pasul 3: spune ce vrei sau nu vrei („As dori sa termini raportul si sa mi-l dai azi, inainte de pranz”).

Apoi, Jules si terapeutul au elaborat ierarhia de asertivitate a lui Jules, menita sa ghideze trainingul de asertivitate (vezi Figura 7.1). Cu ajutorul terapeutului, Jules a trecut in revista situatii trecute in care si-ar fi dorit sa fi actionat mai asertiv, dar nu a facut-o. Pentru a-l stimula sa-i vina idei, terapeutul a planificat o discutie despre trei tipuri de comportamente asertive (Christoff & Kelly, 1985): „asertivitatea in cazul refuzului”, „asertivitatea in cazul laudei” si „asertivitatea in cazul cererii”.

Asertivitatea in cazul refuzului presupune sa spui „nu” altora cand incearca sa-si impuna propriile lor dorinte si opinii in fata ta („Imi pare rau, chiar nu am timp acum sa returnez cartea ta la biblioteca”) sau cand ei incearca sa blocheze ori sa interfereze cu scopurile pe care ti le-ai propus („Imi pare rau, dar eu eram primul la rand”, „Nu, multumesc, nu beau in seara asta”).

Asertivitatea in cazul laudei se refera la exprimarea sentimentelor pozitive, precum aprecierea, dragostea, admiratia si recunostinta („E o cravata grozava”, „Te iubesc”, „Te-ai descurcat foarte bine”).

Asertivitatea in cazul cererii, ultimul dintre tipurile de comportament asertiv, presupune a cere ceva de la cineva pentru a-ti satisface nevoile sau pentru a-ti atinge obiectivele („Mancarea mea e rece. Te rog, o poti lua inapoi la bucatarie si sa o incalzesti?”). Asertiunile de cerere pot fi folosite impreuna cu cele de refuz („Cred ca este o greseala pe nota mea de plata. Te rog, te poti duce sa o verifici inca o data?”) sau cu cele de lauda („Chiar mi-a facut placere aceasta conversatie. Vrei sa iesi cu mine la cafea vineri seara?”). In plus, terapeutul i-a sugerat si alte exemple de comportament asertiv (Salter, 1964), precum atitudinea de aprobare cand primesti o lauda („Da, si eu cred ca arata bine aceasta cravata”) si exprimarea unei opinii („Nu voi vota niciodata pentru el”).

Dupa aceea, Jules si terapeutul au exersat in sedinta pasii de baza in cadrul unui joc de rol pentru cateva dintre cele mai usoare situatii din ierarhia de asertivitate. Terapeutul l-a observat pe Jules, l-a laudat pentru comportamentul asertiv corespunzator si l-a corectat cand a fost necesar. Ca tema, Jules a trebuit sa exerseze patru dintre cele mai usoare situatii din ierarhia lui de asertivitate, sa inregistreze rezultatele in Formularul de Exersare a Asertivitatii (vezi Anexele) si sa il aduca completat la urmatoarea sedinta (vezi Figura 7.2). De-a lungul mai multor saptamani, Jules a exersat asertivitatea in situatii din ce in ce mai dificile, pana cand a fost capabil sa insiste calm si ferm ca seful de catedra sa stabileasca o intalnire pentru a discuta despre promovarea lui.



Fragment din capitolul „Teme de imbunatatire a eficientei relatiilor interpersonale / Cand cuplurile (sau alti clienti) considera „ipocrite” noile abilitati sau comportamente”

TERAPEUT: Deci, Jan, in acest moment nu te simti in stare sa ii arati lui Henry ca iti pasa de el. Asa este?
JAN: Da, mi-ar fi extrem de greu avand in vedere ce simt fata de el acum.
HENRY: Si eu cred la fel. Au existat, pentru prea mult timp, sentimente negative intre noi. Cum va asteptati sa ne schimbam sentimentele asa pur si simplu?
TERAPEUT: Henry, ceea ce spui e adevarat. Ar fi foarte naiv din partea mea sa cred ca tu si Jan v-ati schimba sentimentele unul fata de celalalt atat de repede. Insa, cred ca este important sa incepem sa imbunatatim interactiunile dintre voi. Ele duc numai la conflicte. Sunteti de acord?
JAN: Da, de aceea am venit la dumneavoastra. Vrem sa schimbam modul in care comunicam unul cu celalalt.
TERAPEUT: Corect. Aveti vreo idee despre cum sa facem interactiunile voastre mai pozitive si mai linistite, avand in vedere faptul ca nu prea tineti unul la celalalt acum?
HENRY (razand): Va urez succes la chestia asta.
TERAPEUT: Ai dreptate. E o mare provocare. Henry, lasa-ma sa te intreb asta: daca Jan s-ar comporta intr-o maniera mai atenta fata de tine, s-ar schimba intr-o anumita masura sentimentele tale?
HENRY: Da. Cred ca daca ar fi mai draguta cu mine, as avea sentimente mai bune pentru ea.
TERAPEUT: Deci, daca Jan ar face niste lucruri frumoase pentru tine, vei avea sentimente mai calde pentru ea. Corect?
HENRY: Da. Desigur. Voi avea sentimente pozitive pentru ea. Nu ca la inceputul casatoriei, dar oricum mai bune. Da.
TERAPEUT:  Si tu, Jan? Daca Henry ar incepe sa se comporte mai atent cu tine, s-ar schimba sentimentele tale pentru el?
JAN: Da. Sunt sigura ca daca mi-ar arata ca ii pasa mai mult de mine, as deveni si eu mai atenta cu el.
TERAPEUT: In regula. Deci, daca Henry s-ar purta mai atent cu tine, atunci ai fi si tu mai atenta cu el. Jan, lasa-ma sa te intreb: ce lucru marunt, care ti-ar face placere, ar putea face Henry, astfel incat tu sa poti spune: „Asta inseamna ca Henry tine la mine”?
JAN: Iisuse! Poate daca Henry doar mi-ar zambi cand ajunge acasa si ar zice: „M-am gandit la tine astazi”.
TERAPEUT: Este un exemplu foarte bun. Acum imagineaza-ti ca Henry a facut asta. Inchide-ti ochii si inchipuie-ti ca Henry ti-a zambit si ti-a zis asta. Il vezi?
JAN: Da. Il vad.
TERAPEUT: Acum spune-mi, cum te simti?
JAN (incepe sa planga incet): As simti ca tine din nou la mine.
TERAPEUT: In regula. E corect. Si ce ai simti fata de Henry?
JAN: Oh, as avea sentimente calde fata de el.
TERAPEUT: Aha. Jan, acum gandeste-te la altceva pentru un moment. Inchide ochii si spune-mi. Poti sa-mi zici daca Henry tine la tine? Stii cu adevarat daca Henry are sentimente de dragoste pentru tine?
JAN: Ei bine, n-am de unde sa stiu ce simte el cu adevarat. Banuiesc insa ca mi-ar putea dovedi ce simte prin fapte.
TERAPEUT: Da, el s-ar putea comporta ca si cand ar tine la tine. Sa presupunem ca face asta. Cum s-ar schimba sentimentele tale fata de el?
JAN: Pai, daca as sti ca joaca teatru, nu mi-ar pasa prea mult si nu as avea sentimente mai bune fata de el.
TERAPEUT: Deci nu ai reveni la sentimente mai bune fata de Henry daca ai sti ca el se comporta ca si cand ar tine la tine, chiar daca s-ar putea sa nu simta asta?
JAN: Nu vreau ca el sa se prefaca daca nu simte cu adevarat ceva.
TERAPEUT: Da, e clar ca nu e ce va doriti pe termen lung. Dar Jan, spune-mi ceva: ai fost vreodata suparata pe Henry, dar totusi te-ai comportat dragastos cu el?
JAN: Da, de multe ori. Uneori, imi spune lucruri care ma dor tare mult.
TERAPEUT: A fost un efort mare din partea ta – sa te apropii de Henry, chiar daca inca te simteai ranita. A fost acest fapt vreodata de ajutor?
JAN: Da, banuiesc ca uneori a fost. Uneori, Henry depunea armele si ma trata frumos asa cum obisnuia in trecut.
TERAPEUT: Si asta te-a facut sa te simti bine?
JAN: Da, desigur.
TERAPEUT: Si a schimbat cu ceva sentimentele tale din acel moment pentru Henry?
JAN: Da, simteam mai multa dragoste pentru el.
TERAPEUT: Deci, daca ar fi sa schimbam rolurile, si tu ai sti ca Henry incearca sa-ti arate ca tine la tine chiar daca e inca suparat pe tine, te-ar face totusi sa te simti mai bine?
JAN: Cred ca da. Dar nu ar fi la fel. Nu vreau ca el sa se comporte doar ca si cand ar tine la mine. Imi doresc ca el chiar sa simta ca tine la mine.
TERAPEUT: De acord. Stiu ca amandoi vreti sa aveti sentimente calde si de dragoste unul fata de celalalt, dar suntem de-abia la inceputul procesului de imbunatatire a relatiei voastre. Asa cum ai spus atat de frumos, Jan, chiar daca erai inca suparata pe Henry, cand te-ai comportat ca si cand ai tine la el, el ti-a raspuns pozitiv, fapt ce ulterior ti-a schimbat sentimentele fata de el. Deci, pentru a incepe procesul de schimbare a relatiei voastre, vreau ca amandoi sa va comportati ca si cand ati tine unul la celalalt, chiar daca nu simtiti asta cu adevarat. Vom discuta detaliile in cateva momente. Dar, inainte de a o face, vreau ca fiecare sa-mi spuna ca este de acord sa dea o sansa acestei incercari. Jan si Henry, sunteti de acord sa incercati asta?

Multi clienti - nu doar partenerii unui cuplu in conflict, precum Jan si Henry - opun rezistenta cand vine vorba de schimbarea stilurilor lor de comunicare sau a patternurilor lor disfunctionale interpersonale, deoarece cred ca a vorbi sau a actiona intr-o noua maniera pare „fals” sau „stupid”. De exemplu, George, un chelner in varsta de 47 de ani, era in pericol sa piarda inca o data jobul daca nu inceta sa se certe cu clientii atunci cand acestia alegeau din meniu ceva considerat de George a fi lipsit de calitate. Cand terapeutul i-a sugerat sa incerce un nou pattern interpersonal, acela de a sta, de a zambi si de a ii asculta pe clienti in loc sa dezbata sau sa se certe cu ei, George a fost contrariat de sarcina. El i-a spus terapeutului ca mesenii vor vedea ca se preface ca este dragut cu ei, si din aceasta cauza, vor ignora sugestiile lui mai des decat pana acum.

In general, cand clientii declara ca nu vor sa incerce o tema deoarece li se pare artificiala sau falsa, recomand ca terapeutul sa ii ia in serios. Ascultati si clarificati presupunerile lor in legatura cu noul pattern interpersonal. Spuneti-le ca a te comporta intr-o alta maniera atunci cand oamenii au sentimente confuze nu este neobisnuit. De exemplu, explicati-le ca daca ar invata sa tina altfel o racheta de tenis, serviciul lor li se va parea ciudat cateva zile sau saptamani. De asemenea, cereti-le sa stabileasca impreuna cu voi avantajele si dezavantajele acelei teme, chiar daca pare a fi ciudata sau artificiala la inceput. Incurajati-i sa incerce tema o saptamana si sa-si monitorizeze intensitatea sentimentului ca noile comportamente sunt stranii sau false. Asigurati-i ca daca noul pattern va continua sa li se para la fel de inconfortabil sau fals la sfarsitul saptamanii, atunci vor putea sa renunte la el.

In plus, le recomand terapeutilor sa le ceara clientilor sa monitorizeze consecintele noilor comportamente, chiar si atunci cand se simt ciudat sau inconfortabil (vezi Capitolul 8). A avut noul comportament un rezultat care ar putea mari avantajele noii abordari in detrimentul celei vechi? De exemplu, dupa ce terapeutul a ascultat preocuparile lui George si l-a asigurat ca nu ii va cere sa continue cu noul comportament daca nu va dori sau daca nu va avea rezultate in avantajul lui, George a fost de acord sa faca tema. In saptamana urmatoare, George nu a renuntat la vechiul pattern interpersonal de a dezbate si de a se certa cu clientii in privinta alegerilor lor din meniu, dar, de aceasta data, el trebuia sa monitorizeze rezultatele acestor interactiuni. El a evaluat cat de multumiti erau clientii de el (pe o scala de la 0 la 10, unde 10 inseamna „foarte multumiti”), cat de des ii acceptau sugestiile referitoare la meniu (pe o scala de la 0 la 100%, unde 100% inseamna „tot timpul”) si cat bacsis primea de la fiecare client. Dupa aceasta saptamana, lui George i s-a cerut sa incerce noul pattern interpersonal (sa zambeasca clientilor si sa ii asculte in loc sa se certe cu ei) si sa monitorizeze aceleasi trei variabile. Evident, George a plecat acasa cu mai multi bani cand le-a zambit clientilor si i-a ascultat fata de saptamana cand se certase si dezbatuse cu ei. In plus, George a povestit ca mesenii erau mai receptivi la sugestiile sale cand se purta politicos si ca parea ca se simt mai bine. Desi George a vazut acestea ca fiind avantaje clare, tot i-a spus terapeutului: „Desigur, mi-au dat mai mult bacsis, dar asta nu inseamna ca nu si-au dat seama de prefacatorie”. Terapeutul a incuviintat, dar l-a intrebat: „Spune-mi, George, daca ei ar fi vazut ca te prefaceai ca esti dragut cu ei, chiar daca tu credeai ca sunt niste idioti, crezi ca ar fi avut tendinta de a-ti da un bacsis mai mare sau mai mic?”. George a ezitat, s-a uitat la formularul de monitorizare si a admis ca nu avea sens faptul ca mesenii i-ar da un bacsis mai mare daca ar sti ca se preface ca este dragut. In curand, George incerca din rasputeri sa schimbe vechiul sau pattern interpersonal, dar si altele care ii distrugeau viata de mai multi ani.


Fragment din capitolul „Depasirea obstacolelor / Faceti alertele usor de reperat”

Alertele usor de reperat atrag atentia clientului si o sustin pana cand el incepe tema. De exemplu, Glenda, o graficiana depresiva, era prea zapacita pentru a-si aminti sa manance in mod regulat. Ea si terapeutul au monitorizat dispozitia ei, stabilind ca era adesea mai depresiva si confuza cand treceau mai mult de sase ore fara sa manance. Ei au elaborat impreuna un program de mese, dar Glenda avea dificultati in a-si aminti sa manance la orele asupra carora cazusera de acord, mai ales gustarile de la serviciu. Terapeutul i-a cerut sa lipeasca un post-it pe telefonul de la birou si sa-si programeze calculatorul sa sune la fiecare ora cand trebuia sa ia o gustare, dar ea a spus ca biletelele au devenit rapid „parte din vraful de hartie” si au disparut. Alertele auditive au avut un efect mai eficient deoarece nu au disparut, dar Glenda era atat de zapacita incat imediat ce oprea alarma, trecea la o alta activitate si, adesea, nu ajungea sa ia gustarea. Terapeutul si-a dat seama ca alertele nu erau suficient de usor de reperat pentru ea si a trecut la alta strategie. Glenda a umplut un bol de la birou cu snacksuri (batoane de cereale, fructe confiate) si la fundul lui, sub snaksuri, a pus un ceas mic care suna la orele fixate. Cand acesta suna, Glenda trebuia sa il opreasca ceea ce presupunea sa rascoleasca printre snacksuri. Ea trebuia sa ia unul inainte de a opri ceasul. Aceasta strategie a functionat perfect!

In cartea "Psihoterapeutii dau teme pentru acasa" veti gasizeci de cazuri ilustrative, dialoguri din sedinte, formulare completate de clienti si 48 de formulare diferite de monitorizare si evaluare necompletate pe care le puteti fotocopia si folosiin practica dumneavoastra clinica.

COMENZI

Cartea "Psihoterapeutii dau teme pentru acasa" este disponibila pentru comenzi. Volumul poate fi cumparat doar prin intermediul site-ului editurii noastre sau de pe magazinul on-line de psihologie PSIHOSHOP.ro . Pentru a achizitiona cartea vizitati sectiunea comenzi.